Înființarea unei parohii ortodoxe bulgare la mii de kilometri distanță de patria natală nu este o sarcină ușoară, mai ales când diaspora bulgară este răspândită pe distanțe mari. În Bulgaria, considerăm că este normal ca fiecare cartier dintr-un oraș mare să aibă o biserică cu slujbe regulate. În străinătate, însă, preotul este întâmpinat cu o bucurie și o speranță deosebite, ca un părinte spiritual. El nu numai că dă viață parohiei, ci și construiește o legătură invizibilă cu rădăcinile noastre ortodoxe profunde, chiar acolo, pe pământ străin.

Cu această misiune în inimă, acum mai bine de 27 de ani, părintele Iulian Anghelov a părăsit Vidinul și s-a stabilit la Berlin pentru a participa la construirea comunității noastre bisericești de acolo.

”La început, nu aveam biserică”, povestește părintele Iulian într-un interviu pentru podcastul Radio Bulgaria Podul Credinței, dedicat comunității ortodoxe bulgare din Berlin. ”Ne mutam dintr-un loc în altul pentru că nu aveam biserică proprie, iar în acea perioadă parohia a început să se formeze treptat. A durat aproximativ 7-8 ani să o punem pe picioare. Eram mai tânăr pe atunci și nici nu am observat cum, în primii zece ani, numărul persoanelor din biserică a crescut de la 7 la 70. Astăzi, avem mulți enoriași. Peste 100-120 de persoane participă la liturghiile duminicale, ceea ce este un număr destul de mare pentru această regiune. Sunt persoane care vin regulat la spovedanie și sunt mulți copii. Sunt familii care respectă posturile și duc o adevărată viață parohială”, a spus Iulian Anghelov.

Părintele Iulian Anghelov este unul dintre cei trei preoți care slujesc la Catedrala „Sfântul Țar Boris Botezătorul” din Berlin. El descrie decizia sa de a părăsi parohia „Biserica Sfântul Nicolae” din Vidin și de a se muta în Germania ca „lucrarea lui Dumnezeu”. A aflat întâmplător că se căutau preoți pentru comunitatea bisericească nou înființată din Europa de Vest și a decis să plece. La început, a făcut naveta între Bulgaria și Germania, dar în cele din urmă s-a stabilit la Berlin.

”Munca mea aici este o misiune, iar diferența față de Bulgaria este enormă. Acolo, aștepți ca oamenii să vină la biserică. Aici, la Berlin, te deplasezi între spitale și închisori”, spune părintele Iulian.

Vorbind despre atragerea tinerilor către credință, el a subliniat importanța acțiunilor precum ajutorul acordat mamelor copiilor bolnavi de cancer din spitale, de exemplu.

”Unii copii supraviețuiesc, alții nu și devin martori ai acestor realități ale vieții – asta înseamnă munca parohială. Oricine a venit în parohie s-a grăbit întotdeauna să ajute. Chiar și cei care nu erau foarte implicați în viața bisericească acasă devin rapid parte din ea aici. Munca este foarte intensă. Sunt tot felul de cazuri, dar încercăm să-i ajutăm în primul rând pe cei care se află în situații disperate – oameni care și-au pierdut documentele și banii și nu știu cui să se adreseze. Le oferim întotdeauna ajutor, și sunt destul de mulți. Unii au fost înșelați. Li s-a spus că îi așteaptă un loc de muncă și o locuință. Ajung aici după ce și-au cheltuit toate economiile pe călătorie, iar în final nu au nimic. Unii au suferit violențe, alții au mers kilometri întregi pe jos, fără pantofi. Am văzut picioare atât de rănite de la mers, încât nici nu vă puteți imagina. Pentru astfel de cazuri, avem o echipă de medici care ne ajută gratuit. Avem și tineri traducători care își oferă serviciile în mod voluntar.

În ceea ce privește resursele financiare, cei care au trecut ei înșiși prin aceste încercări se implică și ei în strângerea lor. ”Toată lumea se ajută reciproc și totul merge bine”, spune părintele Iulian, explicând:

”Dumnezeu ne ajută foarte mult. Uneori ne asumăm angajamente mari care mai târziu par imposibil de îndeplinit. A doua zi începi puțin dezamăgit, a treia zi puțin disperat, iar a patra zi, lucrurile se îmbunătățesc cumva. Nu știu cum. De aceea trebuie să mergem înainte cu curaj”, a spus părintele Iulian.

Publicat și tradus de Vlad Mitev

Fotografii: arhivă privată; Darina Grigorova