La 16 noiembrie 1996, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat o Declarație de principii privind toleranța. Din același an, data a fost declarată Ziua Internațională a Toleranței. O zi de reflecție extraordinară asupra respectului, acceptării și înțelegerii bogatei diversități a culturilor din lumea noastră, pentru toate formele de exprimare a individualității umane. Toate acele lucruri care contribuie la dezvoltarea unei societăți, la coeziunea și prosperitatea acesteia.

Vă vom vorbi despre o expoziție care, în urmă cu câteva luni, a ridicat cortina asupra toleranței în societatea bulgară și care astăzi vorbește despre aceasta în lume. Totul pornește de la picturile unuia dintre cei mai mari artiști bulgari - Vladimir Dimitrov-Maistora (anul acesta se împlinesc 140 de ani de la nașterea sa - n.r.) și merge până la interpretarea lor contemporană de către artistul plastic Mihail Vucikov-Misho.

În spiritul trecutului, al costumelor naționale, al frumoaselor peisaje naturale și al trandafirului bulgăresc, operele Maestrului au fost "traduse" de Misho în secolul XXI, dar în loc de frumoasele fete de la țară din imaginile colorate și iluminate, ne uitam la "celelalte bulgăroaice" - femeile transgender din Bulgaria.

La opt luni de la premiera proiectului, după scandalul public și diversele acuzații aduse autorului său, am stat de vorbă cu Mihail Vucikov în studioul Radio Bulgaria, chiar înainte de a pleca în Olanda. Pe 17 noiembrie, Celelalte Bulgare va deschide cea de-a cincea ediție a festivalului internațional What You See din Utrecht, la teatrul Kikker din centrul orașului. În acest an, programul evenimentului se concentrează pe arta din Balcani și pe războiul din Ucraina, iar Mihail Vucikov este primul bulgar invitat. Pe 18 noiembrie va participa, de asemenea, la un simpozion special în cadrul căruia va vorbi despre impresiile sale cu privire la realizarea unei astfel de expoziții în Bulgaria europeană, despre acceptarea și neacceptarea acesteia, despre simbolurile naționale sacre și despre lupta unor oameni pentru drepturile civile care le revin prin naștere.

"Mișcările pentru drepturile pentru persoanele transgender continuă să lupte pentru afirmare în toată lumea, inclusiv în Olanda. Marele interes mediatic în jurul <> și la nivel internațional a fost, desigur, generat de scandal. Și nu atât din cauza scandalului în sine, cât din cauza faptului că acesta apare la intersecția dintre subiectele transsexualității și valorile naționale, care resping direct persoanele trans din națiune. Pentru străini, și în special pentru olandezi, ceea ce este cel mai interesant este faptul că suntem dispuși să eliminăm anumite persoane din societatea noastră doar din cauza diferențelor acestora. Modelele mele au fost plasate în niște simboluri naționale foarte cunoscute, iar societatea ne-a spus - ”nu sunt suficient de bulgare".

O reacție care a mers până la a cere demisia ministrului Culturii, cerând și demisia membrilor consiliului de administrație al Fondului Național de Cultură, care a cofinanțat realizarea expoziției. Procese similare există și în alte țări europene, recunoaște Vucikov, dar precizează că puterea lor nu este atât de mare. Iar explicația este logică - este vorba despre societăți economice mai dezvoltate decât a noastră. "Motivul pentru care ne întoarcem la tradițional, devenind mai închiși și mai conservatori este frica de viitor, iar în centrul acestei frici se află incertitudinea economică. Pandemia COVID ne-a arătat că lumea în care trăim este extrem de instabilă și care se poate schimba într-o zi. Războiul din Ucraina a subliniat și a întărit acest sentiment și am asistat la un proces bine explicat în psihologie: într-o astfel de incertitudine, nu facem pași mari spre nou, ci, dimpotrivă, ne întoarcem acolo unde ne simțim mai în siguranță și mai fericiți. Ne întoarcem la tradițional. Cu cât o națiune este mai săracă, cu atât mai mult se resimte acest proces. În Olanda, se observă aceeași tendință, ceea ce explică rezultatele ultimelor patru alegeri parlamentare, în care mișcările naționaliste au tot mai mulți susținători."

Orice extremă de înțelegere și încapsulare a gândirii este dăunătoare pentru individ și pentru societate în ansamblu. Și indiferent dacă vorbim despre transsexuali, refugiați, persoane cu dizabilități sau grupuri marginalizate, cheia unei existențe normale comune este toleranța. Este nevoie de înțelegere, conștientizare și dialog. Aici intervine arta, a cărei funcție principală este comunicarea.

"Scopul meu este ca expoziția și documentarul "Bulgaria în transă" să călătorească în întreaga lume și mai ales în acele teritorii unde este nevoie să se vorbească mai mult despre acest subiect", spune Mihail. "Proiectul este deschis și poate deveni "Celelalte poloneze", "Celelalte ucrainience", "Celelalte macedonence de nord", "Celelalte unguroaice"... peste tot în Europa unde există o problemă de acceptare a oamenilor diferiți."

Iar lecția din viața "celorlalți bulgari" de până acum este una singură. Vrem să facem parte din Europa, dar, din păcate, acest vis, de la renașterea noastră, nu numai că nu a fost realizat, dar suntem foarte departe de el. Vrem să părem europeni în aparență, în haine, dar în interior vrem să rămânem absolut neschimbați. Credem că ar trebui să facem parte din Europa, dar cu mentalitatea noastră, fără să ne dăm seama că orice uniune de succes necesită compromisuri și intersecții."