Scriitoarea franco-marocană Leila Slimani este invitată la cea de-a unsprezecea ediție a Festivalului Internațional de Literatură de la Sofia. Ea este una dintre cele mai cunoscute scriitoare și romanciere din Franța și din țările francofone, laureată a Premiului Goncourt pentru romanul Un Cântec Tandru. În 2023, romanciera a condus juriul Premiului Internațional Booker, al cărui câștigător a fost Gheorghi Gospodinov pentru romanul Refugiul de Timp, tradus de Angela Rodel. Este autorul mai multor lucrări de mare succes, cum ar fi Parfumul Florilor în Noapte, proaspăt tradus în bulgară, povestea unei nopți nedormite în Punta della Dogana din Veneția, printre colecțiile de artă ale Fundației Pinot, unde o lume intermediară între Orient și Occident se desfășoară în memorie și contemplare. Aceasta este cea de-a treia carte a lui Slimani tradusă în limba engleză, după În Grădina Dragonului, povestea unui corp insațiabil supus impulsurilor cărnii, și Un Cântec Tandru, o poveste despre capcana tot mai strânsă a dependenței reciproce care se transformă în cele din urmă în tragedie.

Pentru Leila Slimani, scrisul este un mister, posibil doar în întuneric și singurătate, dar și o oglindă în care arată societății imaginea pe care o are despre ea însăși. Într-un interviu acordat Radio Bulgaria, scriitoarea explică unde se află granița dintre literatură și politică:

"Pentru mine, literatura se referă la relația noastră cu ceilalți, la ceea ce înseamnă să trăiești într-o societate, așa că are inevitabil legătură cu politica. Chiar și atunci când vorbim despre familie - este un spațiu politic. Sunt puține domenii ale vieții care să nu fie politice și, pentru că literatura cuprinde toată viața umană, nu poate să nu fie și ea politică."

Literatura dă putere. Ea poate fi, potrivit Leilei Slimani, subversivă, politică sau, de asemenea, un act feminist - cititoarele au secrete, nu știm ce gândesc. Femeia care citește nu mai este o soție și o mamă cantonată în limitele domesticului.

"Literatura ne dă sens, ne întoarce la o formă de singurătate", spune Leila Slimani, "Când citim, ne închidem în noi înșine. Avem o viață interioară, iar aceasta este foarte importantă. Literatura ne deschide noi orizonturi. Nu mai există doar realul, apare o nouă realitate, care devine posibilă prin intermediul cărților."

Care au fost primele sale impresii despre romanul Refugiul de Timp al lui Gheorghi Gospodinov, care a câștigat Premiul Booker?

"L-am citit practic dintr-o suflare, într-o singură zi. M-am simțit în largul meu în acest roman pentru că face referire la o lume pe care o cunosc și o iubesc, la autorii mei preferați. Mi s-a părut atât foarte amuzant, cât și extrem de melancolic. M-a emoționat foarte mult."

Ca și Gheorghi Gospodinov, Leila Slimani provine dintr-o cultură "periferică", cel puțin în percepțiile noastre eurocentrice, deși scrie într-una dintre cele mai comune limbi și a câștigat cel mai prestigios premiu francez pentru literatură. Dar în ce măsură mai putem vorbi despre centru și periferie când vine vorba de literatură?

"Mi se pare că așa era în urmă cu 50 de ani, dar este din ce în ce mai puțin adevărat. Astăzi, lumea se extinde. Se fac auzite voci noi, fie că vin din Africa, Europa Centrală sau Asia, iar acesta este un lucru bun."

Intriga romanului Un Cântec‌ Tandru, câștigător al premiului Goncourt, povestea dădacei "perfecte" care îi ucide pe copiii încredințați în grija ei, în care se întrepătrund relațiile de putere între oameni din clase și lumi diferite, este de fapt inspirată de o poveste adevărată, dar conține și elemente autobiografice - scriitoarea povestește despre propria dădacă atunci când, în copilărie, a devenit conștientă pentru prima dată de poziția sa dominantă. Dar cum pătrunde realitatea în literatură?

"Literatura nu vine de nicăieri, vine dintr-o experiență, o lectură, un film văzut. Nu ne putem detașa de realitate", explică Leila Slimani.

Fotografii BTA