Primul lucru care impresionează în satul Garvan sunt casele frumoase și foarte bine întreținute, în stilul tipic dobrogean. Satul este situat în inima "Grânarului Bulgariei", nu departe de orașul Silistra, și nu are mai mult de 300 de locuitori permanenți. Alături de aceștia, aici s-au stabilit mai multe familii străine, care nu se mai satură de liniștea, de priveliștile frumoase și mai ales de viața ieftină din Bulgaria. 

Și de ce se numește satul Garvan? Iată explicația lui Dimitar Nedelcev, fost primar și locuitor de mult timp al Garvanului:

"Garvan vine de la cuvântul karvan sau karun sau ceva asemănător, care însemna "zăpadă mare". A existat chiar o idee de-a lungul anilor de a redenumi satul, de exemplu, în Snejeț. Interesant este că în țara noastră există mai multe astfel de sate Garvan. Chiar am fost acum doi-trei ani în partea cealaltă a României ca să văd și pe indicatorul satului scrie Garvan."

Recoltarea grâului, măcinarea făinii sau a porumbului și frământarea pâinii au făcut parte integrantă din viața de zi cu zi a localnicilor încă din timpuri imemoriale. Astăzi, grâul, floarea-soarelui, orzul, porumbul, rapița... Satul are peste 20 000 de hectare de teren arabil, dintre care cea mai mare parte este cultivată de cooperativa agricolă "16 Decembrie", înființată în 1992.

"Apogeul satului a venit după încheierea războaielor din 1918-20, adică după Primul Război Mondial și după Războiul Balcanic. Atunci s-au construit case de acest tip și acest lucru a continuat mulți ani. Oamenii au început să cumpere echipamente mai moderne, cum ar fi pluguri de fier, în timp ce înainte lucrau pământul cu pluguri. Au cumpărat treierători și alte utilaje pentru agricultură. Iar principalul mijloc de trai pe care îl comercializau era agricultura, în principal producția de cereale", spune Nedelcev.

O frumoasă casă cu două etaje din secolul al XIX-lea, care a aparținut unui fermier local, găzduiește Muzeul vieții și culturii dobrogene. Ne uităm la vechile minduri, la șemineu, la costumele populare, la pareshkiri de nuntă, la covoarele țesute și la alte obiecte din viața de zi cu zi a oamenilor de acum 100 de ani. Centrul comunitar al satului adăpostește, de asemenea, o colecție bogată de obiecte care urmăresc viața agricolă a strămoșilor bulgari.

Oamenii din Garvan și din satele din jur se disting prin dialectul și tradițiile lor. Ei se numesc grebenți din cauza unei particularități a îmbrăcămintei lor. În trecut, femeile tinere obișnuiau să poarte pe cap o "glugă de rășină" în formă de creastă de cocoș. Din păcate, nicăieri în zonă nu s-a păstrat o "creastă" autentică, ca mărturie pentru generațiile viitoare. Cu toate acestea, în curtea Casei Muzeu Dobrogea întâlnim o adevărată moară în funcțiune. În timp ce demonstrează cum funcționează, Dimitar Nedelchev explică:

"Era folosită pentru măcinarea făinii de porumb, care era folosită pentru a hrăni animalele, dar în acei ani era folosită și pentru a hrăni oamenii. Aici, unde intrăm noi, este camera de măcinare. Există o platformă mare pe care se pun sacii de porumb sau porumb amestecat cu grâu. De acolo, acesta este ridicat manual într-un coș care este învârtit de un motor de navă. Au existat mori plutitoare pe Dunăre și probabil că acest motor a fost scos din ele. Acesta acționează roata printr-o curea de transmisie, iar materialul este măcinat de două pietre mari."

Motorul a fost fabricat la Munchen la începutul secolului al XX-lea. Moara Garvanului este protagonista Festivalului Grâului și Pâinii, care are loc în fiecare vară în curtea Casei Dobrogea și marchează începutul campaniei de recoltare în întreaga regiune.

Fotografii Veneta Nikolova