”Am fost întotdeauna profund interesat de problema dezvoltării unui stil muzical bulgar”, scria marele compozitor clasic bulgar Lyubomir Pipkov. Realizările sale nu numai ca muzician, ci și ca scriitor și poet, pedagog, publicist și personalitate publică – o persoană cu o poziție socială puternică și convingeri progresiste – îl plasează printre figurile de frunte ale elitei intelectuale bulgare.

A compus patru simfonii, concerte, un oratoriu, lucrări orchestrale și de cameră, cântece corale și solo, precum și muzică de film. Cele trei opere ale sale sunt capodopere unice – concepte muzicale și dramatice unificate de stilul său distinctiv, care îmbină elemente de tradiție și modernitate.

”Cei nouă frați ai Ianei”, „Momcil” și „Antigona 43” sunt considerate capodopere ale artei muzicale și scenice bulgare.

Potrivit compozitorului însuși, ideea pentru „Momcil” a fost provocată de invazia Germaniei în Polonia în 1939. Lyubomir Pipkov a făcut întotdeauna parte dintr-un cerc al celor mai interesanți și progresivi intelectuali bulgari. Printre aceștia se aflau tinere talente proeminente, precum artiștii Ilia Beșkov și Boris Anghelușev, poetul Hristo Radevski, scriitorii Konstantin Petkanov și Stoian Zagorcinov și regizorul Boian Danovski.

Unul dintre cei mai apropiați prieteni ai compozitorului era criticul Gheorghi Țanev, redactor al revistei lunare „Artă și critică”, care a apărut între 1938 și 1943. Lyubomir Pipkov a fost o figură cheie a revistei încă de la înființarea acesteia, iar în acest mediu intelectual a luat naștere ideea operei „Momcil”.

Lyubomir Pipkov își amintea că Gheorghi Țanev îl încurajase să recite trilogia lui Stoian Zagorcinov, „Ultima zi, ziua lui Dumnezeu”, pentru a-i recunoaște potențialul ca bază pentru un libret de operă. Libretul a fost scris de poetul Hristo Radevski, cu participarea activă a compozitorului. Opera se concentrează în primul rând pe episoadele eroice din cărțile lui Zagorcinov, mai degrabă decât pe cele referitoare la clericul bulgar Teodosie de Tarnovo. De aceea, opera se intitulează Momcil. Imaginea originală a eroului din secolul al XIV-lea este remarcabilă – el este un lider, un apărător, un luptător pentru interesele poporului.

Premiera mondială a operei Momcil a avut loc la Opera Națională din Sofia în 1948, sub bagheta dirijorului Asen Naidenov și regia lui Mihail Hagimișev, cu scenografia lui Nenko Balkanski și coregrafia Margaritei Dikova.

Muzica emoționantă și incredibil de frumoasă a operei „Momcil” merită atenție. Partitura este vie, bogată și puternică, îmbinând viziunea compozitorului cu marile tradiții ale operei. Scenele corale sunt deosebit de emoționante – corul acționează atât ca comentator, cât și ca participant la evenimente. Misterul pădurii, momentele eroice, energia sălbatică a dansurilor – muzica este cu adevărat captivantă. Una dintre cele mai memorabile scene este nunta regală, care se încheie cu celebrele „Dansuri” din scena a doua. Împreună cu „Introducerea” operei, aceasta a fost interpretată frecvent de toate orchestrele simfonice bulgare timp de decenii.

Cea mai bună modalitate de a experimenta aceste sunete native magnifice este prin înregistrarea din studio din 1974 a ansamblurilor Operei din Sofia, dirijate de renumitul dirijor și compozitor bulgar Ivan Marinov.

Deoarece nu avem imagini video ale acestei interpretări, vă oferim versiunea concertistică a Introducere și Dansuri din „Momcil” cu Orchestra Filarmonică din Sofia dirijată de Alexei Izmirliev. Înregistrarea este din Balkanton, 1986.

Fotografii: operasofia.bg, Hristo Iuskeseliev (arhivă), discogs.com, Opera de Stat – Stara Zagora

Publicat și tradus de Vlad Mitev